Pentru memorarea unor volume mai mari de date, care sa poata fi regasite rapid, se folosesc echipamente periferice care utilizeaza in esenta, suporturi magnetice. Pentru aceste suporturi tehnologia utilizata are la baza principiul magnetic, acelasi intalnit la casetele video si audio. Inregistrarea magnetica digitala se poate obtine cu ajutorul unui material sensibil magnetic, de obicei o pelicula de oxid de fier. Modul de inregistrare a informatiilor pe suprafata magnetica este acelasi, indiferent ca este vorba de discuri, dischete sau benzi magnetice. Suprafata de inregistrare este tratata ca o arie de puncte, iar fiecare punct este considerat un bit care poate fi configurat la echivalentul magnetic al valorilor 0 si 1.
Din punct de vedere al accesibilitatii, suporturile magnetice se impart in doua categorii: suporturi magnetice adresabile (discuri magnetice), suporturi magnetice neadresabile (benzi magnetice).
Discuri magnetice si unitati de discuri magnetice
In configuratiile actuale ale calculatoarelor, discul magnetic este suportul cel mai utilizat. Il intalnim atat ca extensie a memoriei principale, cat si ca memorie auxiliara. De asemenea, este principalul support resident al sistemelor de operare MS-DOS, WINDOWS, etc. Dupa tehnologiile de realizare, discurile magnetice si unitatile de discuri asociate se impart in : discuri flexibile, discuri dure Winchester, discuri dure amovibile, etc.
Discurile flexibile reprezinta suportul clasic de stocare la microcalculatoare. Se intalnesc variante diferite care pot fi clasificate dupa diametrul discului. Discul flexibil a fost realizat in 1967 in laboratoarele IBM din San Jose de un colectiv condos de Allan Shugart. Primele dischete functionau aproape ca un CD-ROM, un disc numai cu acces pentru citire, folosit pentru distribuirea informatiilor. Ele erau folosite pentru stocarea programelor de diagnosticare a sistemelor de calcul, in locul benzilor magnetice sau a cipurilor de memorie. O discheta poate fi utilizata numai daca a fost formatata in prealabil, fiind impartita in piste si sectoare. Actualmente dischetele comercializate sunt gata formatate.
Discurile fixe. Unitatile de discuri dure Winchester (discuri fixe sau hard-discuri) se bazeaza pe reunirea intr-un singur ansamblu a capetelor de citire/scriere si a discurilor, acestea fiind incasetate pentru a asigura o mai buna protectie la factorii perturbatori. Unitatile de disc dur au fost introduce in 1974 de IBM si au devenit cunoscute sub denumirea de discuri Winchester. Parametrii principali care definesc unitatile de discuri dure sunt: capacitatea de memorare, exprimata in MB sau GB, timpul mediu de acces, rata de transfer, viteza de rotatie.
Discurile amovibile sunt discuri ce pot fi separate de echipamentul de citire/scriere si transportate de la un calculator la altul. Se intrebuinteaza sub forma unor pachete sau cartuse de discuri magnetice. Pachetele de discuri amovibile ai fost utilizate pe scara larga la minicalculatoare si calculatoare de capacitate medie/mare in anii 1970-1980.
Microcalculatoarele au utilizat mai intai discurile flexibile, dupa care s-au generalizat discurile fixe de tip Winchester. De aceea se apreciaza ca la ora actuala unitatile de discuri amovibile sunt mai putin utilizate decat discurile fixe Winchester. Totusi, in ultima vreme tot mai multe companii si-au intors privirile spre echipamente amovibile de stocare. Principalii producatori de dispozitive de stocare amovibile sunt firmele Iomega si Syquest.
Benzi magnetice si unitati de banda magnetice. Benzile magnetice, sub firma de role sau casete, reprezinta unele din cele mai ieftine suporturi pentru memorarea unor volume mari de date. Principalele dezavantaje ale benzii magnetice sunt neadresabilitatea si viteza scazuta de lucru. Ca support de arhivare se folosesc actualmente atat discurile flexibile, cat si discurile optice (CD-ROM).
Stocarea datelor pe banda magnetica este una dintre primele metode folosite in lumea calculatoarelor. Desi ea pare oarecum un suport perimat, tehnologiile ce folosesc banda magnetica se dezvolta continuu, datorita avantajelor oferite de catre aceasta: cel mai ieftin support de citire/scriere (cost pe MB); dimensiuni mici; capacitate de memorare mari; metodologia si software-ul de backup pe casete magnetice sunt evaluate si robuste; gradul de standardizare a formatelor este ridicat.
Echipamente periferice si suporturi optice. Se delimiteaza doua directii de evolutie a suporturilor de stocare a datelor: discul optic si memoriile magneto-optice. Discul optic dispune de o mare capacitate de stocaj fiind adecvat arhivarii sigure a informatiilor pe o mare perioada de timp deoarece nu poate fi sters. Suportul fizic pentru discurile optice este realizat din material plastic acoperit cu o pelicula metalica, de obicei oxid de aluminiu. Stocarea informatiei sub forma numerica este facuta prin amprente minuscule ce pot fi citite prin intermediul unui fascicul de raze laser.
Unitati de disc CD-ROM. Discurile CD-ROM reprezinta un mediu de stocare asemanator dischetelor, dar cu o capacitate de memorare mult mai mare: 650MB, adica echivalentul a 450 de dischete de 1,44MB. Spre deosebire de sectoarele discurilor magnetice care sunt dispuse in piste concentrice, sectoarele de pe CD-ROM sunt dispuse continuu sub forma de spirala. CD-ROM-ul reprezinta un mediu sigur de pastrare a informatiilor, deoarece acestea pot fi doar citite. Parametrii care exprima performantele unitatilor CD-ROM sunt: capacitatea de stocare, timpul de acces, rata de transfer. Capacitatea de stocare este de aproximativ 650MB, ceea ce inseamna echivalentul de 500.000 pagini text sau de 70 de min. de muzica. Una din cele mai frecvente utilizari ale CD-ROM-urilor este distribuirea de documentatii, de manuale sau alte texte de dimensiuni foarte mari.
Unitatile de discuri WORM. Discurile WORM sunt asemanatoare CD-ROM-urilor dar informatiile pot fi scrise o singura data si pot fi ulterior citite ori de oricate ori. Asigura un mediu de stocare foarte sigur, astfel ca sunt ideale pentru arhive de date in intreprinderi sau in institutii financiare. Prin tehnologia CD-R, CD-urile pot fi inregistrate de catre utilizator, daca sistemul dispune de o unitate CD care permite gravarea CD-urilor.
Unitati de discuri optice reinscriptibile. Discurile WORM nu pot fi inregistrate decat o singura data, astfel ca nu pot fi utilizate in aplicatiile care vehiculeaza volume mari de date sau al caror continut este foarte dinamic. Tehnologia discurilor optice a gasit o solutie prin utilizarea CD-urilor reinscriptibile( CD-RW), care pot fi scrise, citite sau sterse si rescrise asemanator discurilor magnetice.
Sistemele DVD. Ca urmare a cresterii complexitatii documentelor si aplicatiilor, capacitatea de 650MB a unui CD-ROM s-a dovedit adesea insuficienta. Este vorba in principal de documente multimedia, in care animatiile tridimensionale si secventele video consuma mult spatiu pe disc. De aici necesitatea unui nou format bazat pe tehnologia video digitala: DVD (Digital Versatile Disk). Tranzitia semnalului video din domeniul analogic spre cel digital este determinat de faptul ca stocarea si distribuirea semnalului digital se realizeaza cu costuri mult mai mici decat a semnalului analogic, pe medii accesibile aleator, cum sunt discurile magnetice sau optice. Odata stocat pe aceste suporturi, semnalul video se transforma intr-o informatie interactiva ce poate fi utilizata in diverse jocuri, aplicatii cu scop educational, etc. Unul din primele produse bazate pe tehnologia video-digitala sunt discurile video-digitale. Aceste discuri sunt de dimensiunile CD-urilor audio si pot stoca de 26 de ori ma multe date decat un CD-ROM. Inalta capacitate a DVD-urilor s-a obtinut prin crearea unor cavitati mai mici, indesarea spiralei, precum si inregistrarea datelor pe patru straturi cate doua pe fiecare fata a discului.
Echipamente periferice si suporturi magneto-optice. Tehnologia discurilor magneto-optice are o multime de avantaje in comparative cu discurile de stocare. Ea ofera o siguranta temeinica a datelor la un pret pe megaoctet mai scazut. Prin rezistenta la socuri, aceste discuri sunt transportabile, fara sa fie necesara asigurarea unor conditii speciale. Tehnologia magneto-optica combina proprietatile optice, termice si magnetice si este utilizata impreuna cu un support optic ce poate fi rescris. Aceste suporturi ofera un mediu ideal de extindere a capacitatii de stocare a PC-urilor, statiilor de lucru sau serverelor.
Bibliografie
1. Courter, Gini„Ghidul dumneavoastră in lumea calculatoarelor”, Bucureşti, Editura All,
1998
2. Vari, Ştefan „Microprocesoare si microcalculatoare”, Oradea, Editura Universitatii din
Oradea, 2002;
3. Walnum, Clayton „Utilizare calculator personal”, Bucureşti, Editura Teora, 1996
Completat sub: teme curs tehnici mediatice
